NUTRIŢIE | Lacto-fermentarea cerealelor – Alimentul ideal
Problema alimentației moderne este graba şi profitul. În alimentația industrială, roșiile cresc in 3 săptămâni, puii în trei luni şi asta cu hormoni de creștere si pesticide din belșug. Scuza agriculturii intensive este creșterea populației, dar cauza reală este creșterea profitului, căci o agricultură biologică ar presupune să aștepți 3 anotimpuri pentru coacerea normală a roadelor pământului, nu 3 săptămâni. Există însă soluții de a produce mult, bun şi ieftin, precum Permacultura, BRF-ul, Biodinamia, dar ele sunt încă puţin cunoscute şi ne-ar obliga să mai evacuăm şi noi orașele spre mediul rural. Şi asta ar fi ideal.
Pe de altă parte, legumele și fructele bio obținute clasic sunt peste bugetul mediu, iar prin fierbere și coacere nutrimentele şi vitaminele se pierd. Avem nevoie stringentă de o soluție viabilă să ne hrănim şi noi cu ceva de calitate, hrănitor, ieftin, iar unii cred că nu vom reuși niciodată așa ceva. Această metoda există însă: se numeşte lacto-fermentarea cerealelor.
Explozie de intoleranţe, alergii şi disbioze. Ce se întâmplă…Omule?
În intestinul nostru există mii de miliarde de bacterii, viruși şi fungi într-o simbioză naturală perfectă. Între noi şi acest Microbiot există bariera intestinală – si când spui barieră, spui frontieră – deci aceste mii de miliarde de microorganisme nu aparțin organismului, ci sunt exterioare nouă, ca un dar al Naturii, care ne oferă (all inclusive) odată cu roadele pământului şi specialiștii adecvați pentru a sintetiza aceste roade.
Aceste microorganisme sunt o uzină biochimică care reușește sa fabrice vitamine (B-urile), hormoni ( serotonina), aminoacizi şi nenumărate alte substanțe nutritive.
Așa cum există două mâini, ziuă și noapte, sau iarna și vara (avem confirmare prezidențială), acest microbiot este format din două tabere: una bacteriana și una viral/fungică („bacteriofaga”) . Aceste două tabere se susțin și se temperează reciproc, în sensul că deșeurile metabolice alei uneia sunt hrana altora și vice-versa. Astfel, nici una dintre tabere nu poate să o domine pe cealaltă, căci tabăra învinsă ar produce mai puține deșeuri, ceea ce ar înfometa instantaneu tabăra „învingătoare”. Un singur lucru le poate destabiliza: noi înșine, printr-o alimentație artificială. Apoi urmează caruselul tratamentelor simptomatologice…
Din motive de comoditate conceptuală, medicina actuală confundă acest dezechilibru nutrițional cu un dualism ireconciliabil: există microorganisme bune şi altele rele, iar pe cele „rele”… le eliminăm cu antibiotice, antifungice şi antivirale. O mentalitate similară avem și în agricultură: pesti(u)cide, fungi(u)cide, ierbi(u)cide, toate derivate din rădăcină verbului „a ucide”.
Sper că înțelegerea Viului în adevărata sa complexitate să triumfe atât în medicina, cât şi în agricultură, căci altfel, avalanșa de scenarii hollywoodiene cu extincția rasei umane va deveni realitate.
Inteligenta cu care am fost creați face ca aceste dezechilibre ale florei intestinale să fie reversibile, la fel ca toate dezechilibrele microorganismelor din organism, odată ce se revine la o nutriție biologică şi la un mediu ambiental ecologic. Această reversibilitate se numește Pleomorfism Bacterian şi are drept fundament existenţa celor mai minuscule cărămizi ale vieții: Microzimas, descoperite în 1880 de ilustrul medic francez Antoine Béchamp.
Este recomandată lecturarea monumentalei lucrări a Dr.Antoine Béchamp, „Les_microzymas”, în versiunea arhivată la Biblioteca Națională a Franței. Motto-ul cărții: „Nimic nu este prada morții, ci totul este izbânda Vieții”.
Fermentația enzimatică – o alchimie nutrițională
Când Hipocrate a spus că “Alimentul tău sa fie medicamentul tău” avea mare dreptate, dar sunt sigur că nu-şi imagina că exista metode de a obține la domiciliul personal un aliment atât de complet în probiotice, vitamine, aminoacizi și proteine ca cel despre care veți afla în acest articol.
Datorită utilizării sale în alimentația cotidiană sunt șanse mari să uităm în scurt timp de carenţe, anemii, alergii și intoleranţe alimentare.
De câtva timp, a început să se vorbească despre extraordinarele proprietăți curative si nutriționale ale ciupercilor macroscopice precum Ganoderma, cu efecte anti tumorale și de susținere a sistemului imunitar; reishi care scade tensiunea, nivelul colesterolului și glicemia. Gurul acestei noi revoluții este Paul Stamets, care afirmă fără echivoc că „ciupercile pot salva lumea.”
Din aceeaşi familie macroscopică, se cunosc deja capacitățile fenomenale de sinteză ale ciupercilor de cultură:
- Drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) . Prin fermentare, acest fung reuşeşte să producă din făina cerealelor tot complexul de vitamine B, acid folic, zinc și proteine, seleniu, vitamine E, mai mult decât se regăsesc inițial în bobul întreg.
- Ciuperca Kombucha. Se obține din zahăr rafinat și ceai negru cantități însemnate de vitamina C, precum şi vitamine din complexul B (B1, B2, B3, B6, B12) Leacul împăraţilor Chinei: Kombucha.
- Spirulina, alga-miracol. Se poate cultiva în bazine speciale cu un aport nutritiv foarte bizar: leșie de cenușă, sare de mare, sirop de fier şi … urină animală! Care laborator de biochimie poate realiza un produs la 10% din valoarea spirulinei cu aceste materii prime fără ajutorul bacteriilor?
Aceste micoorganisme – bacterii, fungi, levuri – sunt deci alchimiștii materiei, căci reușesc prin metoda transmutației biologice să producă din tărâţe – bici…şi să mai si pocnească (de vitalitate).
Problema este că o mare parte a populației stă la oraș, unde nu dispune de spațiul necesar cultivării ciupercilor macroscopice. Ce ne împiedică însă să folosim varianta lor microscopică, fungii si levurile, activate prin procesul de lacto-fermentare?
Lacto-fermentarea este procedeul prin care anumite microorganisme, la o anumită temperatură și umiditate precisă, reușesc să transforme după 5 zile o materie organică într-un complex de substanțe nutritive, gata digerate şi gata de asimilat. Drăguț din partea lor, nu?
Este de fapt metoda prin care industria biochimică produce majoritatea vitaminelor, proteinelor, aminoacizilor, acizilor grași saturați/nesaturați din comerț. Avantajul este că prin lacto-fermentare ele pot fi obținute si acasă. Cum? Foarte simplu: cu un deshidratator, o moară manuală si o iaurtieră avem la domiciliu aceleași instrumente ca cel mai mare laborator de vitamine mondial. Astfel, o familie cu trei persoane își poate procura pentru o săptămână, cu prețul unui kg de hrișcă (sau orz, grâu, etc), echivalentul nutrimentelor și vitaminele aflate într-un coş cu fructe și legume bio. Poate chiar mai mult.
Ciupercile şi Levurile – uzine de vitamine şi proteine bio-disponibile
Această metodă a fost „democratizată” încă din anii 70’ de un medic german Johannes Khul, doctor in științe medicale. El a plecat de la constatarea că după cel de-al doilea război mondial, soldații întorși de pe front care mâncaseră pâine mucegăită în tranșee, erau mai sănătoși ca cei privilegiați din spatele frontului care mâncaseră pâine normală. Aceste informații au fost analizate cu meticulozitate în laboratorul său medical şi au dus peste câteva zeci de ani la realizarea unei metode de preparare prin lacto-fermentare a alimentelor, bazată pe dovezi științifice. După zeci de ani de medicină „Hipocratiană” acest medic a dedicat o lucrare a acestui subiect intitulată: „Eșecul cancerului: Profilaxia și tratamentul eficient al cancerului și al altor afecțiuni cronice”, cu peste 15 reeditări în germană şi franceză. A publicat de asemenea un ghid de preparare al acestui Musli lactofermentat, destinat publicului larg. Cu toate acestea, foarte rare articole despre această metodă în germană, franceză, sau engleză, și nici un articol în romană.
Unicitatea acestui procedeu constă în supra-activarea proprietăților benefice ale cerealelor, cu ajutorul acestor specii de bacterii şi ciuperci microscopice benefice , obținându-se deci :
1) Acid Lactic dextrogir, una din cele mai importante surse de energie ale organismului.
2) Majoritatea vitaminelor, din care Vitaminele B integral.
3) Hormoni ajutători creșterii și hormoni sexuali.
4) Substanțele antibiotice necesare homeostaziei.
5) Proteine cu biodisponibilitate integrală (excelente rezultate cu soia biologica).
6) Aminoacizii esențiali, acizi grași saturați si nesaturați .
Acest procedeu unic al lacto-fermentării este foarte dinamic, deoarece metamorfozează componentele biochimice ale cerealelor de cultură în substanțele similare celor produse de fructe și legume. Produsul final oferă substanțe nutritive de calitate, a căror preparare este complet naturală și este imediat biodisponibilă. Se facilitează digerarea alimentelor bogate în celuloză precum mazărea, ridichea, varza. Atunci când acești fermenți sunt folosiți în prepararea alimentelor mai sus menționate, prefac celuloza într-un compus facil asimilabil sucurilor digestive. Se pot combate cu succes indigestia prin adăugarea unei linguri de fulgi lacto-fermentați în timpul mesei!
Celuloza și pentosanul (xylanul din lemn, din tarate), sunt substanțe dificil digestibile de către om și chiar de către unele animale, din cauza lipsei unor diateze corespondente. Lacto-fermentarea va pre-digera însă aceste molecule, oferindu-le sub formă bio-disponibila pentru om.
Prezența lor importantă în natură (aproape 90.000 de varietăți față de doar 1600 de bacterii), rolul lor unic în simbioza substanțelor organice, duce la concluzia că microorganismele – sau verișoarele lor uriașe – ciupercile cu rădăcină, sunt singurele calificate de natură în a sintetiza prin fermentație sau transmutație aportul necesar de vitamine, fermenți, hormoni, arome.
Găsim exemplele despre utilizarea lacto-fermentării chiar la egipteni. Papirusurile egiptene precum Eber sau HEARST, două antice lucrări medicale, conțin numeroase aplicații ale fungilor în tratamente. În Bavaria există un proverb care spune: vrei să trăiești mult timp – mănâncă pâine mucegăită! În România si Rusia se păstrează încă tradiția lacto-fermentării legumelor pe durata lungă.
De exemplu, ciuperca Amylasa de Aspergillus este folosită la obţinerea malțului în industria alcoolului. În Asia este folosită la se fabricarea cotidiană a berii pe baza amidonului de orez. Se folosește pentru prepararea semințelor de soia în sosuri şi condimente. Asiaticii folosesc anual tone din aceste proteine enzimatice pentru echilibrarea lipsei proteice a orezului. Chiar faimosul sos englezesc numit Worcestershire este preparat după o rețetă japoneză pe bază de soia pre-fermentată cu enzima Aspergillus oryzae. Randamentul fermenților din drojdii şi levuri este enorm de mult utilizat în producerea antibioticelor, precum şi a acidului citric (Aspergillus niger). O celulă de levură conține pană la o mie de fermenți diferiți.
Prin această fermentare a cerealelor se obține de asemenea o cantitate suficientă de Acid Lactic hrănitor dextrogir în detrimentul Acidului Lactic conservant levogir. Toate micro-organismele în perioada de creștere își produc Acidul Lactic dextrogir necesar. Acest acid lactic este favorabil formării aminoacizilor, precursori ai producției de enzime.
Acidul lactic se utilizează şi la fabricarea vegetalelor murate unde împiedică dezvoltarea bacteriilor de putrefacție, permițând dezvoltarea drojdiilor şi lactobacililor. Adaosul de acid lactic la conservarea măslinelor împiedică dezvoltarea bacteriilor de putrefacție înainte de a începe fermentația lactică propriu-zisă. În panificație acidul lactic contribuie la corectarea făinurilor slabe, prin efectul pe care îl are asupra glutenului. Efectul este evident mai ales în cazul făinii de secară, caz în care acidul lactic îmbunătățește mult proprietățile vâsco-elastice ale aluaturilor.
Unicitatea acestui procedeu constă în supra-activarea proprietăților benefice ale cerealelor si producerea tuturor nutrimentelor necesare organismului:
1.Vitamine
Speciile de levuri precum Penicillium şi Aspergillius sunt capabile să-și sintetizeze singure toate vitaminele necesare, de aceea reușesc să se dezvolte în medii de cultură fără vitamine. Se poate observa cum ele însele îmbogățesc mediul organic pe care se reproduc, facilitând astfel digestia de către animal şi asimilarea acestor vitamine de către bacteriile solului. Aceşti fermenți produc în propriul mediu de cultură tot complexul Vitaminic B, Acid Folic, Acid Pantotenic, Inozitol, Vitaminele L1 şi L2, Acid paraminobenzoic(H), Vitamina C, Provitaminele A şi D2. Aspergilles, Penicillines şi Fusaires produc în special B1. Unele Aspergilles produc pentru 100 gr tărâţe de grâu până la 6 gr de vitamina B2!
În Japonia se utilizează Eremothecium Ashbyii în producerea industrială a vitaminei B2 pe cultura de tărâţe de ovăz. În America se obțin sute de tone de vitamina B2 cu ajutorul levurii Ashbya Gossypii, iar Ergostina (Provitamina D2) se obţine preponderent prin aceleași procedee.
Din boabele de porumb fermentat obținem vitamina B12, capabilă de descompunerea proteinelor animale, (deci gurmanzilor de fripturi le recomand boabe de porumb fermentate ca garnitură).
Le Rhizopus Nigricans secreta în particular Biotina. Varietatea Penicillium produce în special Vitamina M. Putem enumera în continuare Vitamina E, Vitamina W (factor de creștere la rozătoare); L1 ,L2 și Z (factor care oprește decesul șobolanilor hrăniți doar cu proteina animală). Urmează Acizii Aninaţi ca Methionina şi Cystina. O levură naturală (varietatea Torula), creează o așa cantitate de vitamina B2, încât o coroană verde gălbui se formează în jurul mediului de cultură.
O mențiune specială este obținerea Inozitolului.
Inozitolul este un zahăr, cunoscut şi ca un carbohidrat simplu , care joacă un rol vital în reacțiile chimice din organismul nostru, care sunt asociate cu producția de glucoza. Unele cercetări categorisesc inozitolul ca fiind o vitamina B.
Inozitolul este un compus organic al membranei celulare al tuturor viețuitoarelor. Inozitolul la animale este o parte a fosfolipidelor. Acestea pot fi găsite in principal în creier în plus faţă de alte sisteme majore ale corpului. Inozitolul are efecte asupra transmiterii nervoase, care asistă în transportul de grăsimi în tot corpul nostru. Cum am menționat şi mai devreme, joacă un rol crucial în dezvoltarea adecvată a membranelor celulare. Inozitolul lucrează împreună cu celelalte componente ale grupului de vitamine B, inclusiv cu colina şi cu biotina, ajută la minimizarea agregării grăsimilor în ficat. Din cauza acestui atribut important, inozitolul este utilizat frecvent pentru a ajuta la tratarea unei varietăți de afecțiuni ale ficatului, la reducerea simptomelor diabetului, anxietății, tulburare bipolară precum şi depresie, fără efectele secundare ale medicamentelor. Ajută de asemenea la combaterea depresiei prin stimularea secreției serotoninei, un neurotransmițător vital al creierului.
Previne oboseala musculaturii gastrice. Carenţa poate duce la ateroscleroză, la un nivel ridicat de colesterol, la iritabilitate şi indispoziție. Consumul de cafea în cantități mari poate produce o lipsă de inozitol în organism. Inozitolul, denumit si vitamina somnului este la fel de eficient ca şi somniferele.
Inozitolul este esențial pentru creșterea părului, are un efect liniștitor şi este de ajutor în reducerea colesterolului. Inozitolul îndepărtează grăsimea din ficat şi este important în sinteza lecitinei. Prin procedeul lacto-fermentării se obține Inozitol liber, mult mai biodisponibil decât cel obținut în panificația clasică, cu drojdie, lucru foarte important, întrucât alimentele care conțin Inozitol liber (legumele cu foi verzi, levurile şi ciupercile vii), ne lipsesc pe timpul anotimpului friguros.
2. Hormoni
Încă din Evul Mediu găsim referințe în folosirea ciupercilor şi a levurilor în stimularea procesului de reproducere. Se folosea ciuperca Bovista Plumbea la stimularea reproducerii bovinelor, iar mistreții, câinii și urşii sunt cunoscuți gurmanzi de trufe. În perioada rutului, cerbul consumă o cantitate considerabilă de trufe din specia Elaphomyces Granulatus – Hart’s Truffle. De altfel, proprietățile afrodisiace ale trufei sunt cunoscute și în zilele noastre, (prețul acestui sortiment de ciupercă spune multe) … și nu fără fundament, dacă se ţine cont de proporția considerabilă de zinc de mycelium pe care o conțin trufele.
Învelișul ciupercilor conține cantități mari de Ergosterina (Provitamina D) care sunt transformate în hormoni feminini de către vegetale și plante.
3. Proteine
O altă proprietate surprinzătoare a ciupercilor inferioare este cea de a produce proteine și materii grase de o manieră interesantă, pe culturi simple, cu costuri reduse.
O simplă celulă de levură aerobică (varietatea Torula) are posibilitatea de se multiplica în 4 zile până la 68.7 miliarde de celule! Aceste levuri sintetizează proteinele vegetale de 187.000 de ori mai repede decât în rumenul bovinelor. Ca fapt divers, în timpul războiului se obținea un fel de pateu cu ajutorul levurii Oidium Lactis cultivat pe cultură de zer de lapte. Ingenios!
În comparație cu cunoscutele utilizări ale cerealelor sub formă de musli, fulgi, sucuri, etc, procedeul Lacto-fermentației dă cerealelor şi leguminoaselor precum hrișca, porumbul, orezul, secara, ovăzului sau grâului (de preferință spelta sau Triticum monococcum) proprietăți dietetice şi curative mult superioare.
4. Antibiotice
Substanțele cu proprietăți antibiotice sunt secretate în egală măsură şi de ciupercile obișnuite cu rădăcină, care le transmit la rândul lor vegetației din apropriere. De exemplu, Penicilina este produsă de către numeroase specii de ciuperci Penicillium: Penicillium Crysorgeum, P.Lanosum, P.Avelanum, P.Roseum-Citreum… Precum şi de numeroase varietăți de Aspergiloze: A.Flavius, A.Oryzae, A.Niger. Aceste ciuperci de mucegai secretă maximul de penicilină între a 4-a şi a 6-a zi de fermentare. Trebuie evidențiat că Penicilina rămâne stabilă în sol, iar Streptomicina nu.
În raport cu această modalitate naturală a obținerii antibioticilor, folosirea izolată a unui antibiotic chimic izolat în terapeutica umană cere o enormă vigilentă şi un respect sever al indicațiilor de folosire. Rațiunea acestei vigilenţe stă în degenerarea unor bacterii fiziologice datorită efectului şoc a unei doze importante administrată izolat sau în cantități mici și repetitiv. Alte consecințe nedorite sunt multiplicarea microorganismelor rezistente antibioticilor, oprirea respirației celulare, diminuarea incapacității de apărare, apariția alergiilor, degenerarea florei intestinale, ruperea echilibrului vitaminic.
În schimb, consumarea acestui Musli Lacto-Fermentat, nu poate provoca efecte negative, datorită simbiozei între elementele componente. Senzația de sațietate este factorul natural care va împiedica un eventual supraconsum. Un singur kilogram de cereale lacto-fermentate conține între 0.6 şi 2.4 mg de Penicilină, care aduce un spor nutritiv și imunitar în același timp. Ar trebui ținut cont că Colibacilii aflați în simbioza la animale cât și la oameni, secretă ei însuși opt varietăți de antibiotice diferite numite Colicine, active împotriva Tifosului, Difteriei, Tuberculozei şi a altor microbi patogeni. Chiar furajele însele prin aportul de plante medicinale, conțin substanțe antibiotice. Aceste substanțe sunt de fapt asimilate de la diferitele soiuri de ciuperci din proximitate, fiind stocate în frunze.
Rezumat:
La sfârșitul acestui proces de lacto-fermentare la domiciliu, veți obține deci :
1) Majoritatea vitaminelor, din care Vitaminele B integral.
2) Hormoni ajutători creșterii și hormoni sexuali.
3) Substanțele antibiotice necesare homeostaziei.
4) Proteine cu biodisponibilitate integrala (excelente rezultate cu soia biologica).
5) Aminoacizii esențiali, acizi grași saturați si nesaturați .
Consider că este stringentă traducerea în limba română a celor două cărţi scrise de Dr.Johannes Khul,, căci în afară de informaţiile ştiinţifice şi practice conţinute, sunt validate de sute de mărturii, extrem de impresionante, precum cea a fostului cancelar al Germaniei, Gerhard Schroder:
„Prea stimate Dr. Khul! Am plăcerea să vă transmit în rândurile ce urmează observațiile mele asupra efectelor dietei dvs. lacto-fermentate în diferite cazuri de cancer, aşa cum m-ați rugat să le studiez.
Precizez de la bun început că atenţia mea a fost atrasă de terapia dvs. ca urmare a unui articol publicat în revista ” Reform-Rundschau” şi întărită apoi de o discuţie cu Eba Waerland. Această doamna care dirijează de mult timp casele de sănătate Sana din Kiholm/Stockholm, nu ezită niciodată să afirme că terapia dvs cu alimente lacto-fermentate avea o importanţă foarte mare în lupta anti-cancer.
Aceste mărturii m-au determinat după puţin timp, în toamna anului 1958 să sugerez unui prieten care suferea de cancer să înceapă de urgenţă terapia dvs. Succesul miraculos obţinut de prietenul meu m-a obligat să apreciez şi mai mult metoda dvs terapeutică precum şi teoria dvs asupra genezei şi metabolismului cancerului.”
Al vostru devotat
Gerhard Schroder
Președintele Landului Waerland Hannovre
(Cancelar al Germaniei 1998-2005)
Sursa articol: www.vitalitatesiprotectie.ro
Lasă un răspuns