Înțelegerea modului în care învață copiii noștri – un proces dinamic și dificil

Înțelegerea modului în care învață copiii noștri – un proces dinamic și dificil

Înțelegerea modului în care învață copiii noștri – un proces dinamic și dificil

Învățarea poate fi un proces dinamic și complicat totodată. În cazul copiilor, pentru a învăța efectiv, aceștia au nevoie să fie stimulați şi provocați corespunzător și apoi să învețe prin procesul de a încerca diferite lucruri și, în cele din urmă, să facă multe greșeli.

Majoritatea antrenorilor și profesorilor pot veni cu sarcini care să le permită copiilor să nu facă greșeli și să obțină un scor maxim. Cu toate acestea nivelul de provocare ar trebui pus la îndoială dacă acest lucru se întâmplă prea des.

Ca părinți, este extrem de dur să vedem cum copiii noştri se străduiesc şi eşuează. Tendinţa noastră naturală este aceea de a interveni rapid şi a le oferi o mână de ajutor micuţilor noştri. Însă cel mai curajos act pe care îl putem face este de a nu interveni şi de a lăsa procesul să curgă de la sine, să menţinem o perspectivă echilibrată şi să fim alături de ei într-un mod pozitiv.

Am stat recent alături de un grup de părinţi care urmăreau un antrenament care avea ca scop dobândirea de noi abilităţi. Din punct de vedere psihic pentru copii nu a fost deloc un antrenament sănătos. Nu m-am putut abține să nu intervin şi le-am pus părinţilor următoarele întrebări:

Câți dintre ei au mai făcut astfel de antrenamente înainte?
De câte ori au urmărit acest tip de antrenament?
Vă deranjează că fac foarte multe greșeli?

Au recunoscut că s-au făcut foarte multe greşeli în antrenament şi au presupus că sesiunea de antrenament a fost una foarte proastă. Desigur că nu a fost aşa, dar acest lucru evidenţiază felul în care privesc părinţii lucrurile.

De la vârste fragede copii sunt spălaţi pe creier şi sunt învăţaţi că nu e bine să eşueze şi astfel copiilor încep să le fie frică atunci când pierd. Părinții, antrenorii, coechipierii, prietenii îi conving că acel eșec este un lucru îngrozitor, creând medii în care copiii nu sunt capabili să se exprime, să încerce lucruri noi și să fie creativi.

– Ce aţi făcut la meci?

– Am pierdut!

– Nasol”

Cam la asta se rezumă discuţia…

Realitatea este că celor mai de succes atleţi nu le este teamă de eșec. Sunt foarte echilibrați din punct de vedere emoțional şi nu este ceva de care să le fie teamă. Ei nu fac decât să joace jocul, să dea tot ce au ei mai bun, să se distreze şi să privească totul în perspectivă.

În sportul juvenil învăţarea este esenţială şi este un proces de lungă durată.

Care este rolul antrenorului în acest proces?

  • să fie pregătit și în caz de eșec;
  • să înțeleagă toți jucătorii pentru a-i susține mai bine;
  • să îi facă conștienți pe părinți de acest proces;

Care este rolul părinților în acest proces?

  • să lucreze pentru a le schimba concepția copiilor despre eșec;
  • să îi susțină în totalitate atât atunci când au succes cât și atunci când eșuează;
  • să îi încurajeze să fie mai înțelegători cu ei înșiși;

Nu uitaţi că un copil este unic și că greșelile sunt cruciale în această etapă.

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *